De ce categoriile nu sunt suficiente
Cele cinci domenii ale UNESCO sunt utile pentru organizarea patrimoniului cultural imaterial, dar mulți cercetători și comunități subliniază limitele acestora. Patrimoniul nu este static – este dinamic, hibrid și profund contextual. Când încercăm să „încadram” tradițiile într-o listă ordonată, uneori pierdem ceea ce le face unice.
Gândiți-vă la o ceremonie de nuntă. Este un ritual? Da. Dar implică și tradiții orale (cântece, binecuvântări), arte scenice (dans, muzică), meșteșuguri (costume, decorațiuni) și chiar cunoștințe despre natură (alegerea anotimpului potrivit). Un singur eveniment poate cuprinde mai multe domenii.
Această suprapunere scoate la iveală prima problemă: categoriile simplifică o realitate care este mult mai complexă.
Critici din partea cercetătorilor
Cercetători precum Gireesh și Anand (2022) susțin că cadrul conceptual al UNESCO este prea larg pentru a reflecta diversitatea culturală. În India, de exemplu, tradițiile orale includ proverbe, ghicitori, mituri, epopei, cântece populare și incantații. Încadrarea tuturor acestora sub denumirea de „tradiții orale” ascunde varietatea și semnificația lor.
Probleme similare apar și în alte domenii:
- Ritualurile variază de la mici tradiții familiale până la sărbători la nivel național.
- Artizanatul cuprinde totul, de la olărit până la broderia digitală.
Riscul este ca patrimoniul să fie uniformizat în vederea recunoașterii internaționale, pierzându-și însă profunzimea și specificul.
Cine stabilește categoriile?
O altă provocare ține de putere. Clasificarea nu este neutră.
- Guvernele ar putea prefera categoriile care se potrivesc cu politicile lor sau cu promovarea turismului.
- Organizațiile internaționale pot pune accentul pe categoriile „universale”.
- Însă comunitățile pot percepe tradițiile lor în mod diferit – nu ca „arte scenice” sau „tradiții orale”, ci ca moduri de viață sau practici sacre.
Atunci când clasificarea este impusă din exterior, aceasta poate intra în conflict cu modul în care comunitățile însele își apreciază patrimoniul.
Abordări alternative
Pentru a depăși aceste limite, unii cercetători propun noi modele. Fredheim și Khalaf (2016) sugerează abordarea patrimoniului nu doar ca pe o serie de categorii, ci ca:
- Formele – expresiile vizibile (un costum, un dans, un cântec).
- Practicile – acțiunile și activitățile (cântatul, țesutul, sărbătorirea).
- Relațiile – semnificațiile și legăturile create (identitate, memorie, solidaritate).
De asemenea, aceștia pun accentul pe diferite valori ale patrimoniului:
- Asociativ (legături cu identitatea sau istoria).
- Senzațional (emoții și experiență trăită).
- Evidențial (dovada continuității).
- Funcțional (utilizare practică în viața de zi cu zi).
Această perspectivă mută accentul de la ceea ce este patrimoniul la ceea ce înseamnă patrimoniul pentru oameni.
Exemplu
Să luăm ca exemplu sărbătoarea de primăvară „Junii Brașovului”.
- Ca formă de manifestare, este o paradă cu costume și ritualuri.
- În practică, este un act colectiv care îmbină călăria, dansul și sărbătorirea.
- Ca relație, aceasta creează legături între generații și consolidează identitatea comunității.
- Din punct de vedere al valorilor, acesta este asociativ (identitatea cu Brașovul), emoțional (bucurie, mândrie), probatoriu (continuitate încă din Evul Mediu) și funcțional (coeziunea comunității).
Este evident că nicio categorie UNESCO nu poate cuprinde toată această bogăție.
STUDIU DE CAZ 1 — Evenimentul comunitar din Drăguș: patrimoniul în acțiune
Comuna Drăguș din județul Brașov, România, reprezintă un exemplu de bună practică în ceea ce privește conservarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial. Această mică comunitate rurală situată la poalele Munților Făgăraș (971 de locuitori, recensământul din 2021) se caracterizează printr-o intensă activitate culturală.
Pe 22 octombrie 2023, scriitorul și fostul primar Vasile Pop a organizat lansarea uneia dintre cărțile sale la Centrul Cultural local — însă evenimentul s-a transformat rapid într-o adevărată sărbătoare a patrimoniului imaterial local.
Cum s-a implicat comunitatea:
- Ansamblul folcloric al liceului a prezentat costume, dansuri și obiceiuri legate de nuntă, iarnă și recoltă.
- Corul de femei al bisericii a interpretat cântece populare și religioase autentice.
- Directoarea liceului local a ținut un discurs educativ în care a făcut legătura între literatură și patrimoniul cultural imaterial.
- Vecinii și rudele au pregătit un bufet cu dulciuri și băuturi făcute în casă, după rețete tradiționale.
- Oaspeții din afara comunității (cadre universitare din România și din SUA, jurnaliști, preoți, artiști) și-au exprimat părerile.
- Majoritatea localnicilor au participat îmbrăcați în costume populare recunoscute ca fiind unice în România.
- Zorița Poparad, în vârstă de 91 de ani, a interpretat live pe scenă niște doine foarte vechi (o tradiție orală românească inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial).
- Soția lui Vasile Pop i-a dedicat lui Zorița o poezie („Poveste simplă”) ca o formă modernă de reacție la eveniment, contribuind astfel la sensibilizarea publicului cu privire la patrimoniul imaterial ca sursă de identitate și solidaritate comunitară.
Drăguș ilustrează exact ce înseamnă Lecția 2: un singur eveniment comunitar combină simultan patru domenii UNESCO — tradițiile orale (doinele, poezia dedicată), artele spectacolului (corul, dansurile populare), practicile sociale și evenimentele festive (adunarea în sine) și meșteșugurile tradiționale (costumele populare, rețetele tradiționale). De asemenea, acesta ilustrează ceea ce Fredheim și Khalaf (2016) înțeleg prin „relații” și „valoare funcțională”: evenimentul consolidează încrederea, capitalul social și reziliența comunității, aspecte pe care nicio categorie UNESCO nu le poate surprinde în mod izolat.
Exerciții și aplicații
Exerciții și aplicații (Modelul pedagogic INTHRACE — Componenta 02 Implicarea comunității, Componenta 03 Interpretare și promovare, Componenta 04 Politici și guvernanță)
- Exercițiul 1 — Categorii multiple (Componenta 03): Alegeți o tradiție din regiunea voastră. Încadrați-o într-o categorie UNESCO. Acum gândiți-vă din nou: în ce alte categorii s-ar mai încadra? Notați toate posibilele categorii.
- Exercițiul 2 — Model alternativ: Fredheim & Khalaf (Componenta 03): Descrieți aceeași tradiție folosind cele trei niveluri ale lui Fredheim & Khalaf (forme, practici, relații). Care dintre aceste descrieri vi se pare mai apropiată de realitatea comunității?
- Exercițiul 3 — Interviu cu membrii comunității: „Cum ați clasifica tradiția dumneavoastră și de ce?” (Componenta 02): Pornind direct de la Exemplul de aplicare INTHRACE pentru Capitolul 3: fiecare student intervievează un membru al comunității (meșter, bătrân, interpret) și îl întreabă cum își clasifică el însuși tradiția. Comparați răspunsurile în cadrul clasei cu cadrul de referință al UNESCO. În ce privințe categoriile comunității diferă de cele ale experților?
- Exercițiul 4 — Atelier de cartografiere cu localnicii, folosind modelul lui Fredheim & Khalaf (Componenta 02): Din exemplul de aplicare INTHRACE: organizați (sau simulați) un mic atelier cu 3–5 membri ai comunității și creați împreună o hartă culturală a localității voastre. Folosiți cele trei straturi ale modelului lui Fredheim & Khalaf (forme / practici / relații) în locul categoriilor UNESCO. Ce aspecte ies la iveală pe care categoriile UNESCO le-ar fi ascuns?
- Exercițiul 5 — Proiectarea unui eveniment în stilul Drăguș și mecanismul de feedback (Componentele 02 + 03): Lucrând în perechi, concepeți un eveniment comunitar în stilul Drăguș pentru localitatea voastră. Identificați: liderul informal care ar putea iniția evenimentul; trei subgrupuri (școală, biserică, vecini) care ar putea contribui; un bătrân care ar putea împărtăși o poveste din tradiția orală; un „mecanism de feedback” modern (o poezie, un scurtmetraj, o postare pe rețelele sociale) pentru a mulțumi participanților — inspirat direct de poezia dedicată „Simple Story”, folosită în cadrul evenimentului real de la Drăguș.
- Exercițiul 6 — Dezbatere: Categoriile UNESCO vs. cadrele culturale locale (Componenta 03): Din exemplul de aplicare INTHRACE: împărțiți clasa în două grupuri. Unul apără cadrul UNESCO cu cele cinci domenii ca fiind necesar pentru recunoașterea la nivel global; celălalt pledează pentru modele flexibile, bazate pe valori și definite de comunitate (Fredheim & Khalaf). Folosiți evenimentul Drăguș și Junii Brașovului ca argumente. Care dintre părți prezintă argumente mai convingătoare?
- Exercițiul 7 — Eseu de reflecție comparativă (Componenta 03): Pe baza exemplului din aplicația INTHRACE: redactați un eseu de 500 de cuvinte intitulat „Putem crea sisteme alternative de clasificare?”, folosind o tradiție din propria voastră comunitate. Reinterpretați tradiția respectivă folosind cel puțin două modele diferite de categorizare.
- Exercițiul 8 — Notă de politică: propunere privind o categorie hibridă (Componenta 04): Pornind direct de la Exemplul de aplicare INTHRACE pentru Capitolul 3, documentați-vă cu privire la politica națională de înregistrare a patrimoniului cultural imaterial (PCI) din țara dumneavoastră. Apoi, redactați o sinteză de politici de o pagină în care să propuneți o reformă specifică — de exemplu, permiterea categoriilor hibride („meșteșuguri festive”, „cunoștințe orale despre natură”), astfel încât tradițiile complexe, precum evenimentul de la Drăguș, să nu fie reduse la un singur domeniu UNESCO.
Întrebări de reflecție
- Poate clasificarea să surprindă vreodată pe deplin dimensiunea „vie” a tradițiilor?
- Cine ar trebui să aibă ultimul cuvânt în ceea ce privește clasificarea – instituțiile sau comunitățile?
- Ce pierdem atunci când descriem un ritual doar ca „o practică socială” și nu ca o relație plină de sens?
- Protejarea patrimoniului ar trebui să se concentreze pe categorii sau pe valorile și relațiile pe care le creează patrimoniul?