În 1882, litoralul localității Lagoa de pe insula São Miguel a fost transformat de apariția unei noi fabrici — Fábrica de Álcool — dotată cu utilaje germane, muncitori locali și un produs care avea să definească economia insulei timp de generații. La mai bine de 140 de ani distanță, fabrica stă tăcută, așteptând să fie reinventată. Cine decide ce va deveni? Cine păstrează memoria a ceea ce a fost? Acestea nu sunt doar întrebări de natură logistică. Sunt întrebări de natură etică — și se află în centrul a ceea ce înseamnă protejarea patrimoniului cultural imaterial.
1. De ce etica și ICH sunt inseparabile
Patrimoniul cultural imaterial (PCI) nu este doar o colecție de obiceiuri, meșteșuguri și spectacole care s-au păstrat întâmplător până în prezent. Este expresia vie a identităților comunităților — valorile lor, relațiile lor, modul lor de a înțelege lumea. Așa cum precizează Convenția UNESCO din 2003, ICH cuprinde tradițiile orale, artele spectacolului, obiceiurile sociale, ritualurile, sărbătorile, cunoștințele despre natură și univers, precum și meșteșugurile tradiționale.
Cuvântul „etică” provine din termenul grecesc ethos — caracterul sau spiritul unei comunități, ansamblul principiilor directoare care orientează acțiunea umană spre ceea ce este bun. Legătura cu patrimoniul cultural imaterial (PCI) nu este întâmplătoare. Dacă PCI reprezintă modul în care comunitățile își exprimă identitatea, atunci etica este cadrul prin care ne întrebăm: tratăm acea expresie — și acele comunități — cu respectul pe care îl merită?
Cultura cuprinde cunoștințele, arta, morala, obiceiurile și credințele dobândite prin viața socială. Ea cuprinde atât dimensiuni materiale (obiecte de artă, clădiri), cât și imateriale (obiceiuri, cunoștințe, valori) care stau la baza identității sociale. Există o relație intrinsecă între cultură și identitate: interpretarea culturală îi ajută pe indivizi să se descopere pe sine și să găsească sens în realitatea lor. Neglijarea sau ștergerea patrimoniului cultural imaterial al unei comunități îi subminează identitatea și impune o dominanță culturală — diminuând bogăția interacțiunii culturale în societatea globală de astăzi.
Concept-cheie: Patrimoniul cultural imaterial (PCI) nu este o piesă de muzeu care trebuie păstrată într-o vitrină. Este viu și în continuă evoluție, fiind transmis din generație în generație nu doar prin instruire formală, ci și prin participare, imitație, sărbătorire și memorie comună. De aici decurge un principiu etic fundamental: eforturile de protejare nu ar trebui să vizeze „înghețarea” practicilor culturale. „Înghețarea” unei tradiții — fixarea ei în forma pe care o avea la un moment dat — îi denaturează esența și poate să o priveze tocmai de vitalitatea care îi conferă sens.
2. Principiile UNESCO și fundamentul etic al patrimoniului cultural imaterial
Convenția UNESCO din 2003 stabilește trei principii care sunt atât etice, cât și practice:
- Participarea: Comunitățile, grupurile și indivizii trebuie să ocupe un rol central în toate deciziile privind patrimoniul cultural imaterial (PCI) — identificarea, documentarea, cercetarea, conservarea, protecția, promovarea și revitalizarea acestuia. Participarea nu este un gest simbolic, ci o cerință structurală.
- Respectul pentru diversitatea culturală și creativitate: protejarea patrimoniului cultural imaterial nu trebuie să impună nicio ierarhie de valori între tradiții. Fiecare manifestare a creativității umane și a identității comunitare merită respect, indiferent de modul în care se raportează la normele culturale dominante.
- Neexploatarea: Patrimoniul cultural imaterial nu trebuie utilizat în moduri care să înjosească, să transforme în marfă sau să exploateze comunitățile care l-au creat și îl mențin. Acest principiu se aplică în egală măsură utilizării comerciale, cercetării academice, turismului și difuzării digitale.
Aceste principii stabilesc un vocabular comun pentru întregul modul: FPIC (consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză), custodie, suveranitatea datelor, aproprierea culturală, reprezentarea și împărțirea echitabilă a beneficiilor.
3. Vocabularul comun pentru modulul respectiv
| Termen | Definiție de lucru |
|---|---|
| ICH | Practicile, expresiile, cunoștințele și spațiile culturale pe care comunitățile le recunosc ca făcând parte din patrimoniul lor cultural — tradițiile orale, artele spectacolului, ritualurile sociale, cunoștințele despre natură, meșteșugurile tradiționale. |
| Proprietate | Dreptul de a controla și de a lua decizii cu privire la o expresie culturală. În contextul patrimoniului cultural imaterial, acest drept este, de obicei, colectiv și comunitar, nu individual. |
| Tutela | Responsabilitatea de a proteja, transmite și împărtăși patrimoniul cultural imaterial (PCI), respectând valorile comunității — distincte de noțiunea de proprietate și adesea mai potrivite în contextul PCI. |
| FPIC | Consimțământul liber, prealabil și informat — principiul conform căruia comunitățile trebuie să-și dea acordul cu privire la cercetarea, documentarea sau utilizarea patrimoniului cultural imaterial (PCI) al acestora înainte ca acestea să aibă loc, fără constrângere și pe baza unor informații complete. |
| Suveranitatea datelor | Dreptul comunităților de a stabili modul în care înregistrările digitale ale patrimoniului cultural imaterial (audio, video, metadate) sunt stocate, accesate și partajate. |
| Aproprierea culturală | Utilizarea unor elemente ale unei culturi de către membrii unei alte culturi, în special atunci când acest lucru implică dezechilibre de putere, lipsa consimțământului sau denaturarea realității. |
| Împărțirea beneficiilor | Mecanisme care să asigure comunităților o recunoaștere și o despăgubire echitabile atunci când patrimoniul lor cultural imaterial este utilizat în scopuri comerciale sau de cercetare. |
Legături între studii de caz
Studiu de caz nr. 1 — Fabrica de alcool din Lagoa (Azore)
Fábrica de Álcool da Lagoa — o fostă fabrică de producție a alcoolului de pe insula São Miguel — ilustrează modul în care patrimoniul industrial poate deveni un loc al memoriei culturale intangibile. Înființată în 1882, fabrica a angajat până la 220 de muncitori în perioada de maximă activitate, a modelat toponimia locală, a dat naștere unor instituții comunitare (inclusiv un club de fotbal care activează și astăzi) și s-a integrat în țesătura socială a orașului Lagoa pe parcursul a mai bine de un secol.
Când fabrica s-a închis în 2021, nu și-a pierdut doar funcția economică — și-a pierdut și rolul social și cultural pe care îl îndeplinea în cadrul comunității. Foștii muncitori, familiile lor și locuitorii din zonă păstrează amintiri, povești și un sentiment de identitate modelat de relația lor cu acest loc. Orice viitoare reamenajare trebuie să țină seama de această dimensiune intangibilă. Etica începe aici: nu cu respectarea legii, ci cu întrebarea a cui identitate este în joc.
▶ Video: Fabrica de alcool din Lagoa — patrimoniu și memoria comunității
Studiu de caz nr. 2 — Ceramica și broderia în Insulele Azore
Ceramica din Lagoa (în special faianța albastră și albă a Cerâmica Vieira, înființată în 1862) și tradițiile distincte de broderie din São Miguel, Terceira și Faial întruchipează secole de cunoștințe artistice, istorie socială și identitate insulară. Tradiția fiecărei insule spune o poveste diferită: „bordado a matiz” din São Miguel, realizat în nuanțe de albastru de faianță inspirate de motive rurale; broderia pe pânză albă din Terceira, influențată de tradițiile meșteșugărești englezești; și broderia din paie din Faial, cu contrastul său distinctiv între modelele de culoarea paiului și țesătura neagră.
Acestea nu sunt doar obiecte artizanale decorative — ele reprezintă expresii ale modului în care comunitățile din Azore s-au perceput de-a lungul generațiilor, ale modului în care munca femeilor a fost apreciată (și, uneori, subestimată) și ale modului în care mediul și materialele locale modelează identitatea culturală. De asemenea, ele constituie tradiții vii, care continuă să evolueze prin ateliere familiale, cooperative și adaptări la designul contemporan.
Activități
→ Peretele „ancorelor” etice (grupuri, 20 min): Folosind cele două studii de caz ca material de referință, identificați 6 „ancore” etice — dimensiuni etice cheie prezente în ambele cazuri. Pentru fiecare ancoră (de exemplu, transmiterea intergenerațională, rolurile și mijloacele de subzistență ale femeilor, identitatea și locul, proprietatea comunitară, riscul de comercializare, autenticitatea vs. copiile industriale), atașați cel puțin o dovadă specifică din texte. Postați-o pe un panou comun și comparați-o cu celelalte grupuri.
→ Glosar și principiile de bază (format digital, 20 min): Folosind tabelul cu vocabularul comun și principiile UNESCO, creați un glosar digital (Padlet, Miro sau un document partajat). Pentru fiecare termen, adăugați: (1) o definiție succintă, formulată cu propriile cuvinte; (2) un exemplu concret din studiile de caz privind Insulele Azore; (3) o întrebare pe care termenul respectiv v-o suscită. Acordați o atenție deosebită distincției dintre proprietate și custodie, precum și dintre apreciere și apropriere.
→ Cine este o parte interesată? (individual, 15 min): Pentru Fábrica de Álcool da Lagoa, enumerați toate părțile interesate care au un drept legitim asupra deciziilor privind viitorul sitului. Pentru fiecare dintre aceștia, notați: (a) natura legăturii lor cu patrimoniul; (b) dacă acest drept se bazează pe proprietate, custodie sau altceva; (c) care dintre principiile UNESCO le protejează cel mai bine interesele. Apoi, clasificați primele trei părți interesate care ar trebui să aibă cel mai mare cuvânt de spus — și justificați clasamentul realizat.
Întrebări cheie
- De ce se spune că etica este „intrinsecă” procesului de protejare a patrimoniului cultural imaterial — ce se întâmplă când etica este tratată ca un element secundar, în loc să fie considerată o bază fundamentală?
- Ce înseamnă să spunem că patrimoniul cultural imaterial (PCI) este „viu”? Care sunt riscurile de a-l considera ceva fix sau înghețat și cum ilustrează studiile de caz din Azore aceste riscuri?
- Care dintre cele trei principii ale UNESCO (participarea, respectul pentru diversitate, neexploatarea) considerați că este cel mai amenințat în cazul Fábrica de Álcool da Lagoa — și de ce?
- În ce măsură identitatea și recunoașterea influențează afirmațiile de natură etică pe care comunitățile le fac cu privire la patrimoniul lor?
- În ce moduri ilustrează ceramica și broderia din Azore relația dintre patrimoniul cultural imaterial și diversitatea culturală? Ce s-ar pierde dacă aceste tradiții ar dispărea?